16 oameni din România poartă acest nume de familie. Restul vedeţi şi voi.

Povestea sfârcului stâng I
Povestea sfârcului stâng II

Într-o dimineaţă mâncam o clătită cu ciocolată. Şi cum mâncam eu clătita şi îi curgea ciocolata aud un zgomot puternic. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta. Nimic. Nimic?! Dar zgomotul este atât de enervant. După ce mi-am terminat clătita m-am dus afară. Din balcon îl văd pe Vasile. Vasile Sfârc. Vasile Sfârc drept. Mda. Asculta manele şi eu nu urăsc nimic mai mult decât manelele.

Strig la el. Nu aude. Păi cum să audă dacă era muzica dată aşa de tare? Prost om. Dar ce ţi-e şi cu el?

Am stat ce am stat zicând că poate s-o simţi şi el. Păi cum? Se simte? NU. Ies iar pe balcon şi strig la el. Uimitor, de data asta mă aude şi îmi răspunde: “Lasă-mă Ioane!”. Ce sec… Aşa e cu manelistii, sunt mai grei de cap. Şi Sfârc, şi manelar… şi Vasile!

Am coborât la vecina de jos, Dana Bucă. Dana Bucă dreaptă. Şi ea era foarte revoltata că Vasile ascultă manele aşa tare. Ne-am hotărât să mergem împreună la administrator… El stă sus la etajul 9, între Vlad Ureche şi Gheorghe Falcă… Îl cheamă Mare. Nu credeam că există un asemenea nume… Culmea e că numele de famelie este Nas. Mare Nas îi zicem. N-are nasul mare. E de treabă. De obicei rezolvă problemele în bloc.

Ne-am dus toţi trei la Vasile Sfârc drept: eu, Dana Bucă şi Mare Nas şi am început să-i batem la uşă. Muzica părea tot mai tare… iar Vasile Sfârc părea sa ne ignore.

După ce am mai batut la uşă in jur de 3 ceasuri - am facut cu rândul, eu un ceas, Dana un ceas, administratorul alt ceas - ne-am hotarat să-i spargem uşa… Vlad Ureche de la 9 a adus un topor şi am început să-i dăm in uşă.

Poc, ţop, trosc şi intrăm în balconul lui Vasile Sfârc. Muzica răsuna atat de tare încât însuşi Vlad Ureche, caruia îi place muzica, a leşinat.

Dana Bucă apoi l-a găsit pe Vasile Sfârc drept pe jos, întins, într-o poziţie de sfârc căruia îi e frig. I-am verificat eu pulsul - căci nu degeaba am făcut cursul ăla de prim-ajutor - şi am strigat: “Îi mort!”.

Era mort… Nici azi nu se ştie clar cauza morţii lui Vasile Sfârc. Totuşi ţin să vă avertizez… maneaua ucide!

[Va urma…]

A product of the sick imagination of Leyla and Ariel.

Aceasta este povestea mea. Povestea sfârcului stâng.

Mă numesc Ion. Sfârc Ion. Am 15 ani juma’ şi locuiesc într-un balcon. În balconul stâng, desigur. Nu am fost niciodată la şcoală… nu m-au trimis părinţii. Productiv nu am fost, dar nici inutil. Am arat. Da. Mult. Câmpuri dese pline de… mirodenii… alese. Păi, ştiţi voi, nu şcoală, da muncă.

În ultimul timp viaţa mea a decurs într-un mod haotic de organizat. Am un program fix dupa care îmi scurg minutele. Luni aşa, marţi aşa… şi tot aşa… până ajungem iar la luni. De exemplu azi, vineri, am fost să îmi cumpăr morcovi. Daaa. Şi era coadă. Şi am aşteptat. Dar voi nu ştiţi cum e să stai juma’ de oră după 3 morcovi, nu? În fine, am procurat morcovii şi mi-am facut ciorbiţă. Ciorbiţă de morcovi. Cea mai bună ciorbiţă din lume!

Imaginaţi-vă cum arată un sfârc ce manancă ciorbiţă… Un Ion Sfârc… Un Ion Sfârc stâng care nu a fost la şcoală în viaţa lui. Arată… arată… aşa cum arată un Ion Sfârc stâng care n-a fost la şcoală în viaţa lui şi mănâncă ciorbiţă.

Mâine mă apuc de scris o carte… O voi numi “Povestea sfârcului stâng” şi va fi despre sfârcul meu stâng care arată ciudat… şi în ultimul timp i-a cam crescut barba… trebuie să-l rad. Adică, să-i fac un haircut cool! Da.

Ştiţi cum arată un sfârc stâng singur? Ei bine arată rău. Foarte rău. Cu prietenă era alta treabă. Eram şi eu invidiat de alte sfârcuri, dar aşa… Chiar nu vă e milă? Gata! De mâine îmi voi găsi o prietenă. Cu părul nu prea lung şi cu atitudine.

[Va urma…]