Posted by Leyla on Mar 2, 2008 in
aiureli,
poezie,
random In ancient times and shattered wings
With kings and queens that age begins
With ideas of peace and grand and fame
The story might seem a simple frame.
They gathered at one’s place to talk bout days
Glancing through the window at the outsides grace
At the trees trembling under the sun’s eyes
The wind blowing and the moons arise.
The sweet gentle lady with the bloody red dress
Asked the kind man a story to tell
Yet he hesitated and said with a small voice:
“My dear lady do I have a choice?”
Read more…
Posted by Leyla on Feb 28, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Un pitic cu barbă
Fetiţa avea un balon verde
Pe care dint-o data-l pierde;
După el a alergat
Pe monstrul din pământ l-a sculat.
Albicios şi fără nas
Cu multe mişcări de dans
Studia mişcările fetiţei
În pantaloni se ridică minunea (cenzurat).
Ea, inocentă, nu bănuia nimic
Credea că acela e doar un pitic
Cu barbă albă şi doi bani
Se clătina sub greutatea a mii de ani.
Îşi puse o dorinţă, piticul să-l mângâie
O forţă se ridică, piticul îl tăie
Monstrul, urlând, înghiţi fetiţa
Şi plânse toată poeniţa.
Posted by Leyla on Feb 25, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Dama de pică
O damă de pică pe stradă se plimbă
Avea dresul rupt şi fusta şi-o strângea
De un preot în sutană neagră ea fugea
Şi rozariul pe piept îi atârna.
Se învârte în cerc, cade în fund
Şi rupe crucea plângând.
O joacă de copil, asta a dovedit
Că pe preot ea nu l-a iubit.
Acesta a spus că va rămâne cast
Nu va pătrunde în domeniul ei vast
Sigilat cu un lacăt de aramă
Protejat de o voinţă de alamă.
Îşi smulge fusta, o sfâşie râzând.
Cu dinţii în perete, capul în pământ
Aşa alunecă spre somnul de veci
Şi popa rămâne singur într-un beci.
Poezie scrisă un vers eu, un vers Cătălina. It’s a type of poetry brainstorming as we like to call it. Sper să vă placă. Vor mai fii din serie.
Posted by Leyla on Feb 25, 2008 in
aiureli,
poezie Parcă văd cum o lacrimă se aşterne pe hârtie
O petală de trandafir curge în ploaie
Vise pierdute pe o potecă aramie
Frunze moarte sunt pe jos.
Îmi speli tristeţea cu o pană invizibilă
Mă alini cu vorbe dulci de dor
Mă faci să cred că sunt iar invincibilă
Un soldat neînvins în al său amor.
Sentimente uitate şi clipe se duc
Noi forme apar ca din vid
O fantasmă a trecutului pierdută într-un nuc
Timpul a devenit lichid…
Şi mă zbat în cuprinsul unei mări nesfârşite
Alung orice gând de prisos,
Revin la ideile mele inedite
Ce se scriu doar cu un creion de abanos.
Ciudat, dar acum că eşti lângă mine
Nu mai ştiu de-i un vis sau real
Un mister nedezlegat, o amintire
De mult am ieşit din vârtejul banal.
Deşi nişte rime pe-o foaie de hârtie
Nici un rost nu cred că mai au
O idee desirata aş putea spune
A unei fiinţe cu un anumit har.
Nu trisez şi îţi spun cu vorbe tăcute
Pledoaria aproape-a luat sfârşit,
Dar ţine minte asta, iubite,
Niciodată nu vei fii dezamăgit.