Posted by Leyla on Mar 14, 2008 in
aiureli,
poezie,
poze,
random Un oraş gri cu cerul plin de nori
Un oraş pustiu cu blocuri, nu culori
Un oraş stins cu flacăra apusă
Un oraş este acesta? întrebarea pusă…
Macarale, construcţii, particule de noroi
Murdar, ambulanţe conduse cu grijă printre noi
Furnicar de oameni, biserica pustie
Oraşul acesta numai viu nu poate să fie.
De ce? Nu ştiu. E vina lor.
Numai blocuri doriţi, doar de decor
O pajişte verde aş vrea să colind
Dar pe ei îi văd pe alt drum pornind.
Stau la birou. Încerc să învăţ pentru olimpiada la biologie. Fac o pauză şi arunc o privire pe fereastră. Numai macarale, blocuri în construcţie şi nori care plâng. M-am săturat! Rămas bun oraş, numai pentru o secundă. Lasă-mă să visez…
Asta am văzut eu azi.
Realitatea:
Visul meu:
Posted by Leyla on Mar 13, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie,
random Poezie cretină…
Un fulger pe cer se dilată-n secunde
O mână mă apucă de umăr şi mă prinde
Mă ţine strâns la piept şi mă-ndeamnă-ncetişor
Mergi uşor să nu căzi jos pe covor…
Se întinde spre mine şi mă sărută pe obraz
Cu atingere de înger şi cu mult mult haz
O împletire de sentimente şi o cheie ruginită
Nu spun din nou o poveste ameţită.
Infantil şi totuşi realist acest fel de a fi
O maimuţă pe crengile unui bananier kaki
O rimă fără sens e ceea ce grăiesc
Nu prea am sens în acest ciudat demers.
Acum, serios, eu vreau a spune o poveste
Cu condeiul scriu din nou peste
Peste ce e vechi, peste trecut
Asemănare fatală cu un mamut.
Te ating pe mâna stângă şi zâmbeşti ştrengar
Mă uit la tine, ce sentiment bizar
Îţi spun doar atât şi închei chiar aici
Te iubesc să ştii.
Posted by Leyla on Mar 11, 2008 in
poezie,
random
Ce simţi când o durere te-apasă, dar e doar trecător
Ce simţi când un sărut pe umăr primeşti când îţi e dor
Ce simţi când o adiere uşoară părul ţi-l împinge
Ce simţi când un apus sub norii grei se stinge…
Posted by Leyla on Mar 10, 2008 in
aiureli,
poezie,
random
In windy paths and shattered dreams
A dancing leaf just swings and screams
It screams out loud the forgotten words
It shows that love belongs to the worlds.
In drizzling summers and rainy winters
Jumping, running crazy like sprinters
I fall in love each day, each second
It’s just a virus, I reckoned.
Memories pass like seasons in rush
Buzzing around a mistletoe thrush
A face remembered on a snowy night
The boy I love, the sun that shines bright.
I just close my eyes thinking about you
I wanna lie on the floor and play in two
Don’t need to prove nothing, I just want
Want to kiss you on the cheek good night.
Posted by Leyla on Mar 7, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Romanţă tehnologizată
O babă pe gheaţă patina uşor
De pe un picior pe celalt picior
Fustele se ridicară şi o mâţă o zgârie
Baba căzu şi se înfurie.
Dar un domn galant, se zice,
O ajută să se ridice,
Cu un baston în mână şi pălărie pe cap,
Frumos, deştept, mirosind a Chanel Crap.
Însă babă îl plăcu şi jm3k3r se uită.
Un asl şi un ID îi ceru, apoi plecă.
Moşul fugi cu bastonul după ea,
Rugând-o un add pe mess să-i dea.
Baba dădu din gene şi îl atinse pe picior,
Bărbatul zâmbi şi se clătina uşor,
Invitaţie primi, ajunseră în dormitor,
Şi au stat pe mIRC cu spor.
Posted by Leyla on Mar 3, 2008 in
aiureli,
boredom,
de la liceu,
poezie Astăzi la ora de psihologie domnul profesor ne-a dat 3 cuvinte şi ne-a pus să scriem o poezie. Cuvintele erau: barcă, viitor, noapte. Eu am scris două strofe şi am citit poezia la fel ca alte 2 colege/1 Cange. Să vă scriu aci strofele:
În noaptea ce se-nchină în faţa unui nor
Pe o barcă de cristal plutesc, dar parcă zbor
Sentimente uitate readuse în viitor
Sentimente uitate, sentimente ce nu dor.
Cerul e martor şi luna verighetă
Un tron de aur pe-o fundaţie de cretă
O lebădă ne-ngană pe lacul nemişcat
Iubirea noastră e un cal ce a zburat.
O oră de psihologie frumoasă. Singura oră de azi care chiar a meritat atenţie.
Posted by Leyla on Mar 3, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Green gay girl
Cu fard de pleoape verde praz
Ea stă alene sprijinită de pervaz
Cu o sticluţa în mână
Şi pe jos bucăţi antice de lâna.
Fredona un cântec vechi
Ce demult i-a trecut pe la urechi,
O lacrimă verde curgea pe obraz
De la fardul de pleoape verde praz.
Cu faţa verde şi ochii roşii
Ce demult erau verzi şi ei, frumosii,
Înainte să o piardă pe ea
Cea pe care o dată o iubea.
Fericite împreună, ţinându-se de mână
Mergând pe o stradă ce ducea la fântână,
Ea s-a împiedicat de o piatră
Un câine din curte latră.
În fântână spânzurată
De o franghie-atârnată
Ca o pâine frământată
Şi s-a dus. Ea este moartă.
Posted by Leyla on Mar 2, 2008 in
aiureli,
poezie,
random In ancient times and shattered wings
With kings and queens that age begins
With ideas of peace and grand and fame
The story might seem a simple frame.
They gathered at one’s place to talk bout days
Glancing through the window at the outsides grace
At the trees trembling under the sun’s eyes
The wind blowing and the moons arise.
The sweet gentle lady with the bloody red dress
Asked the kind man a story to tell
Yet he hesitated and said with a small voice:
“My dear lady do I have a choice?”
Read more…
Posted by Leyla on Feb 28, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Un pitic cu barbă
Fetiţa avea un balon verde
Pe care dint-o data-l pierde;
După el a alergat
Pe monstrul din pământ l-a sculat.
Albicios şi fără nas
Cu multe mişcări de dans
Studia mişcările fetiţei
În pantaloni se ridică minunea (cenzurat).
Ea, inocentă, nu bănuia nimic
Credea că acela e doar un pitic
Cu barbă albă şi doi bani
Se clătina sub greutatea a mii de ani.
Îşi puse o dorinţă, piticul să-l mângâie
O forţă se ridică, piticul îl tăie
Monstrul, urlând, înghiţi fetiţa
Şi plânse toată poeniţa.
Posted by Leyla on Feb 25, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Dama de pică
O damă de pică pe stradă se plimbă
Avea dresul rupt şi fusta şi-o strângea
De un preot în sutană neagră ea fugea
Şi rozariul pe piept îi atârna.
Se învârte în cerc, cade în fund
Şi rupe crucea plângând.
O joacă de copil, asta a dovedit
Că pe preot ea nu l-a iubit.
Acesta a spus că va rămâne cast
Nu va pătrunde în domeniul ei vast
Sigilat cu un lacăt de aramă
Protejat de o voinţă de alamă.
Îşi smulge fusta, o sfâşie râzând.
Cu dinţii în perete, capul în pământ
Aşa alunecă spre somnul de veci
Şi popa rămâne singur într-un beci.
Poezie scrisă un vers eu, un vers Cătălina. It’s a type of poetry brainstorming as we like to call it. Sper să vă placă. Vor mai fii din serie.