Nu, nu vreau neaparat sa scriu ceva pertinent. Sincer acum chiar nu am chef de formalitati. Vreau sa ma exprim dezordonat, asa cum sunt mereu. Mi s-a spus ca eu cand scriu ceva nu ma indrept intr-o singura directie, ci in zece. Nici eu nu stiu cum fac asta. Sa fi anapoda nu e chiar asa de rau. In ultimul timp se presupune ca am fost ocupata cu scoala, cu amdoar18ani.ro, cu nimic. Stau si imi place.

As vrea sa opresc timpul in loc pentru un singur moment si sa nu ii dau drumul pana nu ma satur de el. Sa il imortalizez si sa il pastrez in inima mea mereu. Am avut momente din acestea in vacanta. Momentan nu prea vreau sa opresc timpul, ci un repede-inainte. Sper sa nu raman la info.

Vreau la mare si mai e putin pana plec. Vreau nisip si soare. Vreau distractie si zambete. Il vreau pe el.

Da, e cretin tot ce am zis, dar am vrut sa o scriu. Acum toti au blog si se exprima. Dar vai.

Ploua. Mi-e somn. Noapte buna!

Cand razele lunii ma ating usor
Tot corpul meu e strabatut de un fior
Ma despart de orice sentiment uman
Ceva special nu se petrece in van.

Talente ascunse si minti stralucite
O masca pe fata, maini aurite
Stejarul din curte batran a devenit
O banca pustie, un loc nedorit.

O pledoarie pentru ceea ce doresc
Simpatic acest inger ceresc
Intamplator ma intalnesc cu destinul
Si il rog doar atat: sa imi arate drumul.

Fara scop nu poti ajunge nicaieri
O cale pierduta, un drum din otel
Fereastra posibilitatilor s-a deschis
Nu mai doresc sa ma trezesc din vis.

Dupa multa munca si eforturi constiincioase ne-am lansat. Site-ul il gasiti aici. Sper sa va placa.

FlasMob-ul va avea loc pe 3 aprilie in fata Teatrului National. La ora 16:00 ne adunam toti, iar la 16:15 vom “ingheta”. Sper sa veniti in numar cat mai mare. Cat despre mine, ma veti gasi acolo.

Nu va costa decat 5 minute pentru o cauza care merita. Nu sustineti nedreptatea.

Detalii la Alin Farcas.

Kate s-a gandit sa faca o zi a desenelor animate deoarece cam tot ce se difuzeaza azi ori e prost, ori e nepotrivit. Copiii din zilele astea nu stiu ce inseamna desene animate adevarate, de unde noi am invatat engleza. Ea propune un maraton in data de 31 mai si ne invita pe toti sa luam parte la el. Asa ca, daca si voi credeti ca desenele animate nu mai sunt ce au fost, sustineti aceasta zi si imprastiati vorba ca sa afle cat mai multi!

CoolGoose a lansat un nou site: http://belletristisch.com/ . Acolo voi posta si eu poezii si proze scurte. Daca va pasioneaza acest domeniu va sugerez sa intrati si sa va dati cu parerea, am aprecia.

O leapşa imprumutata de la Gramo
Cu bold ce am facut.
50/200 xD

01) Bought everyone in the pub a drink
02) Swam with wild dolphins
03) Climbed a mountain
04) Taken a Ferrari for a test drive
05) Been inside the Great Pyramid
06) Held a tarantula.

07) Taken a candlelit bath with someone
08) Said ‘I love you’ and meant it
09) Hugged a tree
10) Done a striptease

11) Bungee jumped
12) Visited Paris
13) Watched a lightning storm at sea
14) Stayed up all night long, and watch the sun rise
(Citeste mai departe …)

O viaţă avem şi una trăim, nu-i aşa? Atunci de ce atâta neglijenţă faţă de aspectele mici, aspectele cu adevărat importante ale vieţii? Ştiţi, nu este nevoie de o definiţie ştiinţifică, pompoasă sau intelectuală. E nevoie de sentimente, gânduri, trăiri.

Copilăria este o parte semnificativă din dezvoltarea oricui. Dacă atunci nu profităm de libertate, de dorinţe, de orice mic fleac am pierdut multe… Ca un copilaş care se joacă cu un fluture pe un deal plin de flori gândindu-se, unde e casa lui. Eu încerc să privesc din altă perspectivă ce a fost. O perspectivă cât se poate de… personală. Ar putea suna oarecum ciudat, însă fluturele este ca inima unui copil. Pur, inocent, inofensiv. Dacă noi nu îl valorificăm, dacă nouă nu ne pasă, fluturele moare încet încet. Întâi îşi pierde culoarea şi devine negru. Negru ca incertitudinile noastre, ca nesiguranţa, ca frica. Apoi piere în vârtejul eternităţii.

Dacă aş putea, aş face toţi fluturii coloraţi, din sufletele tuturor, însă eu nu am această putere. Nu ai nevoie decât de fericire, înţelegere şi mai ales iubire. Poate sună siropos, dar e adevărat. Stau să mă gândesc câţi copii au o viaţă gri, o viaţă aşa cum noi nu ne putem imagina. Ei ţin pe umeri povara unui adult, iar fluturele îşi pierde culoarea… E păcat.

În sufletul tuturor aş vrea să fie primăvară. Mereu. De ce nu restul anotimpurilor? Pentru că vara este prea cald, iarna prea frig, iar toamna prea deprimant.

Ce aş putea să vă urez? O primăvară permanentă şi mulţi fluturi coloraţi…