Nu, nu vreau neaparat sa scriu ceva pertinent. Sincer acum chiar nu am chef de formalitati. Vreau sa ma exprim dezordonat, asa cum sunt mereu. Mi s-a spus ca eu cand scriu ceva nu ma indrept intr-o singura directie, ci in zece. Nici eu nu stiu cum fac asta. Sa fi anapoda nu e chiar asa de rau. In ultimul timp se presupune ca am fost ocupata cu scoala, cu amdoar18ani.ro, cu nimic. Stau si imi place.
As vrea sa opresc timpul in loc pentru un singur moment si sa nu ii dau drumul pana nu ma satur de el. Sa il imortalizez si sa il pastrez in inima mea mereu. Am avut momente din acestea in vacanta. Momentan nu prea vreau sa opresc timpul, ci un repede-inainte. Sper sa nu raman la info.
Vreau la mare si mai e putin pana plec. Vreau nisip si soare. Vreau distractie si zambete. Il vreau pe el.
Atenţie, în aceste zile, şi mai ales în ceea ce priveşte Flash mob-ul “Pro Teo Peter” - nu vă manifestaţi violent, nu vă angajaţi în altercaţii cu reprezentanţii legii, nimic ce ar putea fi imputabil. “Anarhiştii” au fost arestaţi, deoarece s-au bătut cu paznicul.
Reprezentantul Poliţiei Române a declarat că, deşi s-au găsit înscrisuri anti-NATO, nu există elementele constitutive ale unei infracţiuni. Libertatea de expresie este garantată de Constituţie. Dacă un banner anti-NATO nu e infracţiune, cu atât mai puţin un tricou PRO TEO PETER.
Dacă o manifestaţie paşnică nu tulbură liniştea publică, şi nu încalcă nicio lege prin mesajele pe care le poartă, nu înseamnă că nu poate fi “spartă”: rămâne întotdeauna provocarea. Pot apărea persoane care să poarte tricouri cu inscripţii obscene, ilegale, îndemnând la violenţă, sau altele asemenea. Trebuie izolate! Repet: Ne dezicem de orice persoană ar putea veni joi, la Universitate, purtând un tricou care să conţină un alt mesaj decât cele convenite şi postate pe bloguri, în cadrul campaniei Pro Teo Peter!
De asemenea, ar putea apărea “cetăţenii indignaţi” care să creeze scandal. Atenţie, ar putea deveni violenţi, tocmai pentru a putea crea premisele intervenţiei. Tocmai de aceea, toţi participanţii la Flash Mob “Pro Teo Peter” de joi, 3 aprilie 2008, trebuie SĂ NU RĂSPUNDĂ LA PROVOCĂRI!!! Dacă vom rămâne “îngheţaţi” 5 minute, în tricourile cu mesajele prestabilite (şi nu altele), după care vom pune hainele pe noi şi vom pleca acasă … se cheamă că n-am încălcat nicio lege. Ne vom fi transmis mesajul de solidarizare cu familia lui Teo Peter şi acela de “aceeaşi lege pentru toţi”, deci, scop atins! Vă mulţumim de înţelegere.
FlasMob-ul va avea loc pe 3 aprilie in fata Teatrului National. La ora 16:00 ne adunam toti, iar la 16:15 vom “ingheta”. Sper sa veniti in numar cat mai mare. Cat despre mine, ma veti gasi acolo.
Nu va costa decat 5 minute pentru o cauza care merita. Nu sustineti nedreptatea.
Azi mergeam spre casa si Ariel s-a oprit sa isi cumpere 3 covrigi. Da 10 RON si vanzatoarea ii zice: “18″. Ariel se gandeste putin, apoi intreaba: “18 ce?”.
.
..
…
….
…..
……
…….
“18 mii de lei vechi”
(Ariel se uita bulversat. Intelege situatia - credea ca un covrig e mai scump- vine spre mine si radem).
Mergeam acum vreo 2 zile spre casa cu doua colege si una din ele canta melodia “Pe sarma” de la Vama. Pana aici toate bune si frumoase. Cand ajungem aproape de locul unde fiecare o lua cu ale ei, trec doi sau 3 (nu mai tin minte) tipi pe langa noi. De fapt, se opresc si unul zice: “E frig afara fetele, nu?” Adica cum, tu nu te prinzi? Bah, esti prost.
O chestie care s-a intamplat in ultima excursie in care au fost elevi ai liceului meu:
O clasa in excursie cu diriginta si inca o profesoara. Seara copiii se duc in camere si se joaca carti. Pe la ora 02:00 un baiat se gandeste ca ar fi amuzant sa le sperie pe fetite. Iese din camera, merge putin si il vede pe bodyguard venind spre el cu cainele care ii tinea companie. Baiatul se sperie, fuge in camera, le spune celorlalti ca tipul era beat si cainele turbat, suna la 112, vin 3 echipaje de politie. Unii pe geam, altii pe usa. Sperie pe toata lumea. Politia se enerveaza, se plateste amenda. De fapt bodyguardul nu era beat si doar voia companie de aceea a luat cainele cu el (care de altfel era dragut). (sursa: doamna diriginta)
In alta ordine de idei:
Orasul nostru este santier. Unul mare si urat.
Biblioteca pedagogica este un loc bun de relaxare.
Azi am descoperit cum le place unor baieti sa atraga atentia fetelor: sa arunce cu… bucati de covrig in ele strigand: “Papusa, ce faci?”. Nu am cuvant pentru acestia. Poate doar frustrati sexual. A great advice: “Get a life. We already have one.”
“Trecutul de la “pick” e “poc” ” (copil de clasa a 5a la engleza)
Azi am realizat cat de bine isi face treaba Ministerul Educatiei. Am incercat sa sun, impreuna cu Kate, la ei ca sa ii intrebam despre un concurs (ca deh era numarul pe foaie). Bun. 2 numere. Sunam la primul, nu ni se raspunde, la al doilea raspunde (probabil) cineva si dupa se aude biiiip biiiip. Asa sta treaba pe la ei? Pai daca nu sunteti in stare sa raspunde la telefoane, luati-va o secretara… sau 2. De preferat nu fotomodele, daca intelegeti ce vreau sa spun.
Tot azi mi-am amitit de niste cantece vechi si totusi pe care inca mi le amintesc. Toate cuvintele surprinzator. Unul din ele este “Ani de liceu” si, bineinteles, filmul “Liceenii”. Daca si voua va place il puteti revedea mai jos:
O alta chestie nostima a fost cand mergeam in drum spre casa. Un tip statea in mijlocul strazii si tipa: “Nu va mai legati de vaginul meu. Nici eu nu m-am atins de al tau.” Nu stiu daca sa imi para rau sau sa rad, cert este ca nu ar trebui ca astfel de oameni sa umble asa pe strada.
Acum câteva săptămâni eram mai de dimineaţă pe la Unirea, aşteptam o colegă să caut un cadou pentru prietenul meu. Ca de obicei am ajuns mai devreme şi am ieşit uşor din metrou (ştiam că Andreea întârzie). Am primit un pliant şi m-am postat lângă un stâlp. Am făcut un avionaş din acel pliant; nu, nu zbura pt că nu era făcut corect, dar eu eram mândră de el. Oamenii treceau pe lângă mine, poate fără să observe că cineva se uită la ei şi le zâmbeşte. Da, le zâmbeam pentru că ei au uitat de acest lucru. Toţi au îmbrăcat nişte feţe posomorâte când au ieşit din casă şi au uitat să se bucure de … viaţă. Stătem eu acolo sprijinită de un stâlp şi priveam în jur. Lângă mine era un domn. S-a uitat de două ori la mine, apoi vine cel pe care îl aştepta. Voia să îi dea CV-ul lui; deci mai sunt şi oameni care vor să facă ceva cu viaţa lor. După ce pleacă cei doi vine un bătrân şi întreabă un domn ceva de o casă de pensii încep să discute despre neajunsurile vieţii. Ce ţi-e şi cu viaţă? Stau să mă gândesc că am doar 16 ani şi ceva şi am realizat nişte chestii, minore ce-i drept, dar m-am simţit mândră de mine în acele momente. Împlinită e cuvântul.
E ciudat cum poţi merge pe stradă fără să priveşti în stânga şi îndreapta, fără să te intereseze dacă femeia de la chioşc îşi bea cafeaua şi citeşte ziarul ca în fiecare dimineaţă, că bătrânul de la colţ încă cerşeşte pentru a-şi lua o pâine şi trece de încă o zi din viaţă lui devenită mizerabilă, fără să îţi pese că pe jos e noroi şi fără să îţi pese că e un soare sus care străluceşte.
Cum mă uitam la lume mă gândeam la ce se gândesc. Ştiam că voi veni acasă seara şi voi scrie ceea ce vedeţi voi acum însă într-un format mai poetic; ca de obicei mi-am uitat ideile şi redau doar ce îmi amintesc. A fost o zi … plictisitoare ca să nu zic rea. Ore aproape deloc, aceeaşi clasă cu 28 de inşi care fiecare are idei diferite despre ziua asta şi mai ales un eu care chair nu are idee de ce ziua asta a fost. De azi mi-m propus să zâmbesc mai des, chiar şi fără motiv. Un zâmbet poate face pe cineva feiricit; un sărut poate schimba total ziua cuiva şi o îmbrăţişare face mai mult decât multe cuvinte. Probabil pare banal tot ce am scris, dar măcar exprim ce e în sufletul meu. Vă doresc un zâmbet, un sărut, o îmbrăţişare. Nu vă veţi dori nimic în plus după ce le veţi primi.