Azi am descoperit cum le place unor baieti sa atraga atentia fetelor: sa arunce cu… bucati de covrig in ele strigand: “Papusa, ce faci?”. Nu am cuvant pentru acestia. Poate doar frustrati sexual. A great advice: “Get a life. We already have one.”
Dacă susţineţi campania iniţiată de Alin pentru a face dreptate in cazul lui Teo Peter, veniţi la protest.
Dată protest paşnic (marş al tăcerii): 03 aprilie 2008
Loc de întâlnire: Piaţa Rosetti
Oră de solidarizare: 16.00
Traseu de mărşăluit: P-ţa Rosetti - Universitate - P-ţa Romană - spre P-ţa Victoriei (numai până unde ne este permis)
Mama: “Unde te duci sa faci poze azi?”
Tata: “Nu te duci in parcul de care a zis maica-ta?”
Eu: “Nu. Ma duc la Cimitirul Armenesc.”
Mama: “E funebru.”
Eu: “Tocmai.”
Tata: “Mda. Hai iesi de aici.”
Eu: “Am iesit.”
Asa cum scriam in postul precedent, cineva a pornit o campanie in care toti oamenii care se considera nedreptatiti/ nemultumiti de decizia luata in privinta ucigasului lui Teo Peter, vor si pot sa sustina familia acestuia semnind o petitie ( cit se poate de serioasa), postind un link/ articol pe blogul lor, anuntind cit mai multa lume sau participind la ceea ce va fi un “mars al tacerii”.
Iata invitatia, pe care o puteti gasi, alaturi de comentarii si alte posturi cu aceeasi tema, si aici :
Liberi şi nesiliţi de nimeni, în ideea libertăţii de exprimare şi a respectării drepturilor omului, dezaprobând total decizia finală luată de autorităţile americane, în speţă de Curtea Marţială a SUA, în ceea ce priveşte cazul regretatului basist al trupei Compact, Teo Peter, invităm toată blogosfera românească să ni se alăture şi să participe la protestul paşnic pe care noi, cei de mai sus, îl organizăm în Bucureşti, pe perioada summitului NATO. Detalii despre ziua exactă, locul de întâlnire şi ora la care vom începe marşul tăcerii (noi n-o să deschidem gura … o să lăsăm mesajele de pe pancarte să urle pentru noi), veţi afla de pe oricare dintre blogurile de mai sus, luni, 24.03.2008. Sperăm să nu ne găsim naşi, de aceea vă rugăm să semnaţi această petiţie, şi să vă rugaţi şi prietenii să facă la fel (mass pe messenger, articol pe blog, şamd). Vă rugăm de asemenea să confirmaţi prezenţa domniilor voastre, printr-un comentariu lăsat aici. Vă aşteptăm cu dragoste!
Propunem ca transmiterea invitaţiei să se facă pe sistemul “leapşă” - adică - dacă primeşti invitaţia la protest paşnic, o postezi şi tu pe blog, îţi treci adresa blogului sus, la “Noi,“, şi o dai mai departe prietenilor din blogroll-ul tău. Vă mulţumim tuturor!
“Trecutul de la “pick” e “poc” ” (copil de clasa a 5a la engleza)
Azi am realizat cat de bine isi face treaba Ministerul Educatiei. Am incercat sa sun, impreuna cu Kate, la ei ca sa ii intrebam despre un concurs (ca deh era numarul pe foaie). Bun. 2 numere. Sunam la primul, nu ni se raspunde, la al doilea raspunde (probabil) cineva si dupa se aude biiiip biiiip. Asa sta treaba pe la ei? Pai daca nu sunteti in stare sa raspunde la telefoane, luati-va o secretara… sau 2. De preferat nu fotomodele, daca intelegeti ce vreau sa spun.
Tot azi mi-am amitit de niste cantece vechi si totusi pe care inca mi le amintesc. Toate cuvintele surprinzator. Unul din ele este “Ani de liceu” si, bineinteles, filmul “Liceenii”. Daca si voua va place il puteti revedea mai jos:
O alta chestie nostima a fost cand mergeam in drum spre casa. Un tip statea in mijlocul strazii si tipa: “Nu va mai legati de vaginul meu. Nici eu nu m-am atins de al tau.” Nu stiu daca sa imi para rau sau sa rad, cert este ca nu ar trebui ca astfel de oameni sa umble asa pe strada.
Azi la ora 09:00 am fost prezenta la resedinta Arielului pentru ca sa il trezesc pe … Domnul Ariel. Apoi, cand i s-a facut foame, s-a dus la frigider si a scos un schweitzer imens. In timp ce mancam aude melodia lui Mika, Relax (take it easy). Incepe sa danseze. Cu schweitzerul in mana. Nu descriu mai departe pentru ca a fost foarte amuzant, dar stie ca nu o zic cu rautate.
Aceasta a fost o dimineata plina de Ariel, dans si comicurile lui SmokingCoolCat din Compact. O dimineata reusita.
Daca tineti la dreptate veniti la protestul Teo Peter.
Stiti, un om nu valoreaza 16 500$. Un om este mai presus decat orice suma de bani, iar americanii au dat un pret. Pai, vin eu si va intreb, e cinstit asa?
Sustineti campania: American citizens? Priceless! For all the rest, there’s Mastercard …
L.E.: Puteti semna petitia aici.
Ieri a fost o zi plină, şi când zic plină asta înseamnă plecat de acasă la 8 dimineaţa şi ajuns acasă la aproape 12 seara.
Am fost la repetiţii la nişte prieteni (adică eu şi Ariel), apoi ne-am aşezat frumos pe malul Dâmboviţei, am mâncat jeleuri cu o forma dubioasă şi incercam să ne dăm seama cât de repede curge râul.
De ce declaraţie de dragoste de la etajul 3? Pentru că stăteam eu frumos pe acoperişul unei fabrici sau ce o fi fost, la repetiţiile de mai sus, şi Angus ii zicea lui Ben ca il iubeşte.
În altă ordine de idei vreau şi eu tricou cu Fredo şi Pid’jin, vreau un concert IPR şi vreau să plec de acasă.
Nişte versuri care m-au bântuit zilele astea:
“Love is,
kisses in a bean bag chair
the two of us with no one there
Love is,
the moment that I climb the stairs
to hold you in my arms after we made love.
Love is,
waking up to see your face,
or kissing in the morning rain.
The only thing that keeps me sane,
at the end of the day is that I’ve got you.”
L.E.: Uite şi filmul promis: