Posted by Leyla on Mar 13, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie,
random Poezie cretină…
Un fulger pe cer se dilată-n secunde
O mână mă apucă de umăr şi mă prinde
Mă ţine strâns la piept şi mă-ndeamnă-ncetişor
Mergi uşor să nu căzi jos pe covor…
Se întinde spre mine şi mă sărută pe obraz
Cu atingere de înger şi cu mult mult haz
O împletire de sentimente şi o cheie ruginită
Nu spun din nou o poveste ameţită.
Infantil şi totuşi realist acest fel de a fi
O maimuţă pe crengile unui bananier kaki
O rimă fără sens e ceea ce grăiesc
Nu prea am sens în acest ciudat demers.
Acum, serios, eu vreau a spune o poveste
Cu condeiul scriu din nou peste
Peste ce e vechi, peste trecut
Asemănare fatală cu un mamut.
Te ating pe mâna stângă şi zâmbeşti ştrengar
Mă uit la tine, ce sentiment bizar
Îţi spun doar atât şi închei chiar aici
Te iubesc să ştii.
Posted by Leyla on Mar 7, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Romanţă tehnologizată
O babă pe gheaţă patina uşor
De pe un picior pe celalt picior
Fustele se ridicară şi o mâţă o zgârie
Baba căzu şi se înfurie.
Dar un domn galant, se zice,
O ajută să se ridice,
Cu un baston în mână şi pălărie pe cap,
Frumos, deştept, mirosind a Chanel Crap.
Însă babă îl plăcu şi jm3k3r se uită.
Un asl şi un ID îi ceru, apoi plecă.
Moşul fugi cu bastonul după ea,
Rugând-o un add pe mess să-i dea.
Baba dădu din gene şi îl atinse pe picior,
Bărbatul zâmbi şi se clătina uşor,
Invitaţie primi, ajunseră în dormitor,
Şi au stat pe mIRC cu spor.
Posted by Leyla on Mar 6, 2008 in
aiureli,
boredom,
proza,
random Atentie! Urmeaza post lung.
Să ţin eternitatea într-o zi şi o clipă în mână, să privesc apusul şi să nu mă gândesc la nimic, să zbor, dar să nu cad şi să înot, dar să nu ating apa. Să nu fiu eu, ci o imagine pentru că imaginile nu suferă, nu au sentimente. Nu suntem reali. Suntem imagini. Suntem altceva. Suntem neant, dar treptat devenim realitate. Devenim ceva mai presus de cuvinte, de inchipuri. Devenim oameni.
Nu ştiu din ce suntem formaţi. Particule? Nu. Suntem dragoste, suntem natură, suntem neant. Poate văd lucrurile altfel decât voi, acei puţini care citesc aceste rânduri, dar părerea mea nu se va schimbă. Nu vreau să-mi alung temerile, ci să le înving, nu vreau să merg împotrivă vântului, ci el să fie prietenul meu şi să mă ocolească suav…
Read more…
Posted by Leyla on Mar 4, 2008 in
aiureli,
boredom,
random Prin aprilie-mai 2007 am fost cu Kate la ea la ţară. Într-o seară, eu, ea şi Seyr (un anume domn graffer) am scris această poveste. Fiecare câte un cuvânt. Enjoy!
Era noapte. Vântul sufla cu 100 km pe oră. Câinii zburau artistic în mii şi mii de culori. Oamenii uimiţi leşinau datorită miresmei îmbătătoare. Floricelele emanau gaze halucinogene şi toxice. Castelul bântuit se vedea minunat în lumina romantică a lunii.
Trei câini turbaţi lătrau foarte entuziasmaţi la ceilalţi zburători. Nişte aurolaci mergeau către magazin să cumpere banane. Deodată găsesc o punguţă cu 2 bani. Lângă se simţea vibraţia cutremurătoare a subwooferului. Atunci cel mai răsărit spune: “Bah hahalero, ce plm facem cu punga?” Celălalt se uită uimit la el şi zice: “Mi-e foame! Vreau să mă hrănesc.” Deodată căzu în puţ. O vrăbiuţă sări de frică în lac. Au murit toţi.
FIN!!!
Posted by Leyla on Mar 3, 2008 in
aiureli,
boredom,
de la liceu,
poezie Astăzi la ora de psihologie domnul profesor ne-a dat 3 cuvinte şi ne-a pus să scriem o poezie. Cuvintele erau: barcă, viitor, noapte. Eu am scris două strofe şi am citit poezia la fel ca alte 2 colege/1 Cange. Să vă scriu aci strofele:
În noaptea ce se-nchină în faţa unui nor
Pe o barcă de cristal plutesc, dar parcă zbor
Sentimente uitate readuse în viitor
Sentimente uitate, sentimente ce nu dor.
Cerul e martor şi luna verighetă
Un tron de aur pe-o fundaţie de cretă
O lebădă ne-ngană pe lacul nemişcat
Iubirea noastră e un cal ce a zburat.
O oră de psihologie frumoasă. Singura oră de azi care chiar a meritat atenţie.
Posted by Leyla on Mar 3, 2008 in
aiureli,
boredom,
random Cange e Cange şi nicicum altcumva.
Cange are mereu gumă la el. Şi îmi dă. Câteodată.
Cange este rău şi uită să facă unele chestii când trebuie.
Lui Cange îi place să folosească mess-ul. Pentru orice.
Cange vrea un post sadic. Ceva care să nu fie siropos sau să nu fie legat de dragoste în nici un fel. Decât… dacă se termină în sânge. Muuult sânge.
Cange se bate cu Roxana şi cam pierde.
Cange poartă cămăşi colorate. Mereu.
Despre Cange nu se pot zice multe lucruri, dar din moment ce scriu un post despre el trebuie să fie.
Cange can beat the crap out of Chuck Norris. And Chuck Norris is invincible.
Lui Cange nu îi stă părul bine niciodată şi când o roagă pe mama lui să îi cumpere gel de păr îi cumpără extra wet look, nu dry cum vrea el.
Cange niciodată nu îţi va spune ce vrei să auzi, ci adevărul.
Cange e prost uneori, dar niciodată nu va recunoaşte.
Cange e Cange şi nu se schimbă pentru nimeni şi nimic.
Acum că ţi-am dedicat un post, zâmbeşte. Dacă nu, te pocnesc. Şi doare.
Posted by Leyla on Mar 3, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Green gay girl
Cu fard de pleoape verde praz
Ea stă alene sprijinită de pervaz
Cu o sticluţa în mână
Şi pe jos bucăţi antice de lâna.
Fredona un cântec vechi
Ce demult i-a trecut pe la urechi,
O lacrimă verde curgea pe obraz
De la fardul de pleoape verde praz.
Cu faţa verde şi ochii roşii
Ce demult erau verzi şi ei, frumosii,
Înainte să o piardă pe ea
Cea pe care o dată o iubea.
Fericite împreună, ţinându-se de mână
Mergând pe o stradă ce ducea la fântână,
Ea s-a împiedicat de o piatră
Un câine din curte latră.
În fântână spânzurată
De o franghie-atârnată
Ca o pâine frământată
Şi s-a dus. Ea este moartă.
Posted by Leyla on Mar 1, 2008 in
aiureli,
boredom,
random 
Il prezint pe Ariel. Asa cum il vad eu in ora de antreprenoriala. <3
Posted by Leyla on Feb 28, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Un pitic cu barbă
Fetiţa avea un balon verde
Pe care dint-o data-l pierde;
După el a alergat
Pe monstrul din pământ l-a sculat.
Albicios şi fără nas
Cu multe mişcări de dans
Studia mişcările fetiţei
În pantaloni se ridică minunea (cenzurat).
Ea, inocentă, nu bănuia nimic
Credea că acela e doar un pitic
Cu barbă albă şi doi bani
Se clătina sub greutatea a mii de ani.
Îşi puse o dorinţă, piticul să-l mângâie
O forţă se ridică, piticul îl tăie
Monstrul, urlând, înghiţi fetiţa
Şi plânse toată poeniţa.
Posted by Leyla on Feb 25, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Dama de pică
O damă de pică pe stradă se plimbă
Avea dresul rupt şi fusta şi-o strângea
De un preot în sutană neagră ea fugea
Şi rozariul pe piept îi atârna.
Se învârte în cerc, cade în fund
Şi rupe crucea plângând.
O joacă de copil, asta a dovedit
Că pe preot ea nu l-a iubit.
Acesta a spus că va rămâne cast
Nu va pătrunde în domeniul ei vast
Sigilat cu un lacăt de aramă
Protejat de o voinţă de alamă.
Îşi smulge fusta, o sfâşie râzând.
Cu dinţii în perete, capul în pământ
Aşa alunecă spre somnul de veci
Şi popa rămâne singur într-un beci.
Poezie scrisă un vers eu, un vers Cătălina. It’s a type of poetry brainstorming as we like to call it. Sper să vă placă. Vor mai fii din serie.