Acei “voi”
Caut să mă agăţ de o aţă subţire ce atârnă din tavan
Caut să merg pe o frânghie groasă făcută din porţelan
Mă pierd în idei ce mintea-mi invadează constructiv
Mă pierd şi simt că merg în sens negativ.
Vreau să pot spune că am o hartă şi ştiu drumul
Vreau să ating clipa hotărâtoare şi nonconformismul
Să învârt un inel de aur în palmă şi să se prelingă
Să mă privesc din nou, ca atunci, în această oglindă.
Să văd un chip de vreme amărât şi udat de ploi
Ajuns aşa doar pentu că aşa aţi dorit voi
Da, voi cei mulţi ce visul mi l-aţi năruit
Dar nu aţi ştiut că din speranţe este construit.
Cute. La mai multe poezii
Frumooss. Ca de obicei evident.;)!