Ieri a fost o zi plină, şi când zic plină asta înseamnă plecat de acasă la 8 dimineaţa şi ajuns acasă la aproape 12 seara.

Am fost la repetiţii la nişte prieteni (adică eu şi Ariel), apoi ne-am aşezat frumos pe malul Dâmboviţei, am mâncat jeleuri cu o forma dubioasă şi incercam să ne dăm seama cât de repede curge râul.

De ce declaraţie de dragoste de la etajul 3? Pentru că stăteam eu frumos pe acoperişul unei fabrici sau ce o fi fost, la repetiţiile de mai sus, şi Angus ii zicea lui Ben ca il iubeşte.

În altă ordine de idei vreau şi eu tricou cu Fredo şi Pid’jin, vreau un concert IPR şi vreau să plec de acasă.

Nişte versuri care m-au bântuit zilele astea:

“Love is,
kisses in a bean bag chair
the two of us with no one there
Love is,
the moment that I climb the stairs
to hold you in my arms after we made love.
Love is,
waking up to see your face,
or kissing in the morning rain.
The only thing that keeps me sane,
at the end of the day is that I’ve got you.”

L.E.: Uite şi filmul promis: