Povestea mea

Posted by Leyla on Mar 13, 2008 in aiureli, boredom, poezie, random |

Poezie cretină…


Un fulger pe cer se dilată-n secunde
O mână mă apucă de umăr şi mă prinde
Mă ţine strâns la piept şi mă-ndeamnă-ncetişor
Mergi uşor să nu căzi jos pe covor…

Se întinde spre mine şi mă sărută pe obraz
Cu atingere de înger şi cu mult mult haz
O împletire de sentimente şi o cheie ruginită
Nu spun din nou o poveste ameţită.

Infantil şi totuşi realist acest fel de a fi
O maimuţă pe crengile unui bananier kaki
O rimă fără sens e ceea ce grăiesc
Nu prea am sens în acest ciudat demers.

Acum, serios, eu vreau a spune o poveste
Cu condeiul scriu din nou peste
Peste ce e vechi, peste trecut
Asemănare fatală cu un mamut.

Te ating pe mâna stângă şi zâmbeşti ştrengar
Mă uit la tine, ce sentiment bizar
Îţi spun doar atât şi închei chiar aici
Te iubesc să ştii.

1 Comment

zolezozole
Mar 13, 2008 at 8:29 am

Ca de obicei, supeeer poezie. Cretina, nu e deloc; Iti yo sigur.Am vazut altele si mai si…:));)


 

Reply

Copyright © 2008 Reflexii spontane All rights reserved. Theme by Laptop Geek.