Un sfârşit tragic
În ultimul timp am ajuns să citesc numai cărţi legate de al 3-lea Reich, Auschwitz şi lagăre de exterminare. Fie că sunt relatări ale unor persoane care au fost persecutate, secrete ale medicilor blestemaţi sau chinurile unui medic legist aceste cărţi m-au impresionat. Stau să mă gândesc cât de bine trăim noi şi cum nu ne pasă de absolut nimic. Poate mâine nu vom mai avea tot ce azi considerăm de bun-simţ. Încerc să apreciez orice clipă petrecută cu cei dragi, orice “lucru” care îmi face viaţa mai uşoară. Sunt mulţi care în timpul celui de-al doilea război mondial nu şi-au permis nici să respire puţin mai tare de frică să nu fie bătuţi.
Pentru cei interesaţi de subiect sfatul meu este să citiţi:
“Am fost medic la Auschwitz” de Niszly Miklos
“Medicii blestemaţi” de Christian Bernadac
“Drumul la şi de la Auschwitz” de Hedi Fried
Şi o melodie în aceeaşi notă:
Eu zic ca WW2 este mult prea departe in timp. Mai degraba te uiti pe strada cand mergi si o sa vezi destule cazuri care iti starnesc mila si care te fac sa te intrebi daca suntem oameni sau doar niste animale.
Pasiune pt WW2. What can i do… Si este adevarat, dar nu e comparabil cu lagarele de exterminare.
Eu cred ca ma duc sa vad Tosca xD
Vin si eu
sa-mi aduci aminte diseara sa-ti mai dau o lista cu carti si filme
sa citesti si “Fabrica mortii” de O.Kraus si E. Kulka daca iti pica in mana