Reflexii spontane

A product of the sick imagination of Leyla and Ariel.

Aceasta este povestea mea. Povestea sfârcului stâng.

Mă numesc Ion. Sfârc Ion. Am 15 ani juma’ şi locuiesc într-un balcon. În balconul stâng, desigur. Nu am fost niciodată la şcoală… nu m-au trimis părinţii. Productiv nu am fost, dar nici inutil. Am arat. Da. Mult. Câmpuri dese pline de… mirodenii… alese. Păi, ştiţi voi, nu şcoală, da muncă.

În ultimul timp viaţa mea a decurs într-un mod haotic de organizat. Am un program fix dupa care îmi scurg minutele. Luni aşa, marţi aşa… şi tot aşa… până ajungem iar la luni. De exemplu azi, vineri, am fost să îmi cumpăr morcovi. Daaa. Şi era coadă. Şi am aşteptat. Dar voi nu ştiţi cum e să stai juma’ de oră după 3 morcovi, nu? În fine, am procurat morcovii şi mi-am facut ciorbiţă. Ciorbiţă de morcovi. Cea mai bună ciorbiţă din lume!

Imaginaţi-vă cum arată un sfârc ce manancă ciorbiţă… Un Ion Sfârc… Un Ion Sfârc stâng care nu a fost la şcoală în viaţa lui. Arată… arată… aşa cum arată un Ion Sfârc stâng care n-a fost la şcoală în viaţa lui şi mănâncă ciorbiţă.

Mâine mă apuc de scris o carte… O voi numi “Povestea sfârcului stâng” şi va fi despre sfârcul meu stâng care arată ciudat… şi în ultimul timp i-a cam crescut barba… trebuie să-l rad. Adică, să-i fac un haircut cool! Da.

Ştiţi cum arată un sfârc stâng singur? Ei bine arată rău. Foarte rău. Cu prietenă era alta treabă. Eram şi eu invidiat de alte sfârcuri, dar aşa… Chiar nu vă e milă? Gata! De mâine îmi voi găsi o prietenă. Cu părul nu prea lung şi cu atitudine.

[Va urma…]