Porc. Porc. Porc. Raţă.

Pentru că e stupid şi pentru că DJ Matei e de vină.

Mda.

De la liceu

Astăzi la ora de psihologie domnul profesor ne-a dat 3 cuvinte şi ne-a pus să scriem o poezie. Cuvintele erau: barcă, viitor, noapte. Eu am scris două strofe şi am citit poezia la fel ca alte 2 colege/1 Cange. Să vă scriu aci strofele:

În noaptea ce se-nchină în faţa unui nor
Pe o barcă de cristal plutesc, dar parcă zbor
Sentimente uitate readuse în viitor
Sentimente uitate, sentimente ce nu dor.

Cerul e martor şi luna verighetă
Un tron de aur pe-o fundaţie de cretă
O lebădă ne-ngană pe lacul nemişcat
Iubirea noastră e un cal ce a zburat.

O oră de psihologie frumoasă. Singura oră de azi care chiar a meritat atenţie.

Post pentru Cange

Cange e Cange şi nicicum altcumva.

Cange are mereu gumă la el. Şi îmi dă. Câteodată.
Cange este rău şi uită să facă unele chestii când trebuie.
Lui Cange îi place să folosească mess-ul. Pentru orice.
Cange vrea un post sadic. Ceva care să nu fie siropos sau să nu fie legat de dragoste în nici un fel. Decât… dacă se termină în sânge. Muuult sânge.

Cange se bate cu Roxana şi cam pierde.
Cange poartă cămăşi colorate. Mereu.
Despre Cange nu se pot zice multe lucruri, dar din moment ce scriu un post despre el trebuie să fie.
Cange can beat the crap out of Chuck Norris. And Chuck Norris is invincible.
Lui Cange nu îi stă părul bine niciodată şi când o roagă pe mama lui să îi cumpere gel de păr îi cumpără extra wet look, nu dry cum vrea el.

Cange niciodată nu îţi va spune ce vrei să auzi, ci adevărul.
Cange e prost uneori, dar niciodată nu va recunoaşte.
Cange e Cange şi nu se schimbă pentru nimeni şi nimic.

Acum că ţi-am dedicat un post, zâmbeşte. Dacă nu, te pocnesc. Şi doare.

Poetry brainstorming. 3

Green gay girl

Cu fard de pleoape verde praz
Ea stă alene sprijinită de pervaz
Cu o sticluţa în mână
Şi pe jos bucăţi antice de lâna.

Fredona un cântec vechi
Ce demult i-a trecut pe la urechi,
O lacrimă verde curgea pe obraz
De la fardul de pleoape verde praz.

Cu faţa verde şi ochii roşii
Ce demult erau verzi şi ei, frumosii,
Înainte să o piardă pe ea
Cea pe care o dată o iubea.

Fericite împreună, ţinându-se de mână
Mergând pe o stradă ce ducea la fântână,
Ea s-a împiedicat de o piatră
Un câine din curte latră.

În fântână spânzurată
De o franghie-atârnată
Ca o pâine frământată
Şi s-a dus. Ea este moartă.