Fantomă. Iluzie. Himeră.

Vreau să evadez. De aici, din lumea voastră.

Vreau o lume a mea, care să fie verde cu negru şi nişte roşu şi care să aibă forme nedefinite şi colţuri rotunjite ca să nu mă lovesc.

Vreau să alerg prin ea şi să nu îmi pese de nimic. Să pot pluti, deşi ştiu că există gravitaţia. Eu o voi sfida.

Vreau să mă simt liberă şi nu vreau să fiu constransă de nimic, cu un orar fix sau cu tabieturi. Ca domnişoara Carmen a Mirunei.

Vreau să am îngheţată de mere verzi şi un strop de sirop de caramel deasupra lângă pat când mă trezesc.

Vreau şosete portocalii cu dungi negre. Da. Multe perechi. Refuz simetria, perfectul, realitatea. Sfidez necruţător destinul. Deşi lui nu îi va conveni prea tare.

Vreau iubire. Multă. Foarte multă.

Vreau o pernă moale şi un pat dublu pentru că niciodată nu e prea mult spaţiu.

Vreau o lume a mea. Imperfectă, nebună, ireală, irealizabilă, o fantomă a viselor mele.

Vreau.

Despre muzică

One of the best solos ever.

Poetry brainstorming. 2

Un pitic cu barbă

Fetiţa avea un balon verde
Pe care dint-o data-l pierde;
După el a alergat
Pe monstrul din pământ l-a sculat.

Albicios şi fără nas
Cu multe mişcări de dans
Studia mişcările fetiţei
În pantaloni se ridică minunea (cenzurat).

Ea, inocentă, nu bănuia nimic
Credea că acela e doar un pitic
Cu barbă albă şi doi bani
Se clătina sub greutatea a mii de ani.

Îşi puse o dorinţă, piticul să-l mângâie
O forţă se ridică, piticul îl tăie
Monstrul, urlând, înghiţi fetiţa
Şi plânse toată poeniţa.