Parcă văd cum o lacrimă se aşterne pe hârtie
O petală de trandafir curge în ploaie
Vise pierdute pe o potecă aramie
Frunze moarte sunt pe jos.

Îmi speli tristeţea cu o pană invizibilă
Mă alini cu vorbe dulci de dor
Mă faci să cred că sunt iar invincibilă
Un soldat neînvins în al său amor.

Sentimente uitate şi clipe se duc
Noi forme apar ca din vid
O fantasmă a trecutului pierdută într-un nuc
Timpul a devenit lichid…

Şi mă zbat în cuprinsul unei mări nesfârşite
Alung orice gând de prisos,
Revin la ideile mele inedite
Ce se scriu doar cu un creion de abanos.

Ciudat, dar acum că eşti lângă mine
Nu mai ştiu de-i un vis sau real
Un mister nedezlegat, o amintire
De mult am ieşit din vârtejul banal.

Deşi nişte rime pe-o foaie de hârtie
Nici un rost nu cred că mai au
O idee desirata aş putea spune
A unei fiinţe cu un anumit har.

Nu trisez şi îţi spun cu vorbe tăcute
Pledoaria aproape-a luat sfârşit,
Dar ţine minte asta, iubite,
Niciodată nu vei fii dezamăgit.