Posted by Leyla on Feb 25, 2008 in
aiureli,
boredom,
poezie Dama de pică
O damă de pică pe stradă se plimbă
Avea dresul rupt şi fusta şi-o strângea
De un preot în sutană neagră ea fugea
Şi rozariul pe piept îi atârna.
Se învârte în cerc, cade în fund
Şi rupe crucea plângând.
O joacă de copil, asta a dovedit
Că pe preot ea nu l-a iubit.
Acesta a spus că va rămâne cast
Nu va pătrunde în domeniul ei vast
Sigilat cu un lacăt de aramă
Protejat de o voinţă de alamă.
Îşi smulge fusta, o sfâşie râzând.
Cu dinţii în perete, capul în pământ
Aşa alunecă spre somnul de veci
Şi popa rămâne singur într-un beci.
Poezie scrisă un vers eu, un vers Cătălina. It’s a type of poetry brainstorming as we like to call it. Sper să vă placă. Vor mai fii din serie.
Posted by Leyla on Feb 25, 2008 in
aiureli,
random “It is a good viewpoint to see the world as a dream. When you have something like a nightmare, you will wake up and tell yourself that it was only a dream. It is said that the world we live in is not a bit different from this.” -Yamamoto Tsunetomo, Hagakure
Azi am avut o zi proasta. Inca am. Nu vreau sa mai aud critici sau remarci urate cel putin pana maine dimineata. Azi nu am un loc al meu, nu am mintea unde trebuie, nu am nimic. La revedere.
Posted by Leyla on Feb 25, 2008 in
aiureli,
poezie Parcă văd cum o lacrimă se aşterne pe hârtie
O petală de trandafir curge în ploaie
Vise pierdute pe o potecă aramie
Frunze moarte sunt pe jos.
Îmi speli tristeţea cu o pană invizibilă
Mă alini cu vorbe dulci de dor
Mă faci să cred că sunt iar invincibilă
Un soldat neînvins în al său amor.
Sentimente uitate şi clipe se duc
Noi forme apar ca din vid
O fantasmă a trecutului pierdută într-un nuc
Timpul a devenit lichid…
Şi mă zbat în cuprinsul unei mări nesfârşite
Alung orice gând de prisos,
Revin la ideile mele inedite
Ce se scriu doar cu un creion de abanos.
Ciudat, dar acum că eşti lângă mine
Nu mai ştiu de-i un vis sau real
Un mister nedezlegat, o amintire
De mult am ieşit din vârtejul banal.
Deşi nişte rime pe-o foaie de hârtie
Nici un rost nu cred că mai au
O idee desirata aş putea spune
A unei fiinţe cu un anumit har.
Nu trisez şi îţi spun cu vorbe tăcute
Pledoaria aproape-a luat sfârşit,
Dar ţine minte asta, iubite,
Niciodată nu vei fii dezamăgit.