Quote of the day:
“True love is eternal, infinite, and always like itself. It is equal and pure, without violent demonstrations: it is seen with white hairs and is always young in the heart.”
-Honore de Balzac-
Peste 4 ani va fi la fel. Te iubesc.
Vreau să evadez. De aici, din lumea voastră.
Vreau o lume a mea, care să fie verde cu negru şi nişte roşu şi care să aibă forme nedefinite şi colţuri rotunjite ca să nu mă lovesc.
Vreau să alerg prin ea şi să nu îmi pese de nimic. Să pot pluti, deşi ştiu că există gravitaţia. Eu o voi sfida.
Vreau să mă simt liberă şi nu vreau să fiu constransă de nimic, cu un orar fix sau cu tabieturi. Ca domnişoara Carmen a Mirunei.
Vreau să am îngheţată de mere verzi şi un strop de sirop de caramel deasupra lângă pat când mă trezesc.
Vreau şosete portocalii cu dungi negre. Da. Multe perechi. Refuz simetria, perfectul, realitatea. Sfidez necruţător destinul. Deşi lui nu îi va conveni prea tare.
Vreau iubire. Multă. Foarte multă.
Vreau o pernă moale şi un pat dublu pentru că niciodată nu e prea mult spaţiu.
Vreau o lume a mea. Imperfectă, nebună, ireală, irealizabilă, o fantomă a viselor mele.
Vreau.
Un pitic cu barbă
Fetiţa avea un balon verde
Pe care dint-o data-l pierde;
După el a alergat
Pe monstrul din pământ l-a sculat.
Albicios şi fără nas
Cu multe mişcări de dans
Studia mişcările fetiţei
În pantaloni se ridică minunea (cenzurat).
Ea, inocentă, nu bănuia nimic
Credea că acela e doar un pitic
Cu barbă albă şi doi bani
Se clătina sub greutatea a mii de ani.
Îşi puse o dorinţă, piticul să-l mângâie
O forţă se ridică, piticul îl tăie
Monstrul, urlând, înghiţi fetiţa
Şi plânse toată poeniţa.
Sper să vă placă xD
Încep o poveste ca oricare alta. Cuvinte.. da, din asta e compusă, dar tema este cam ambiguă. Scârţie puţin sub greutatea unor amintiri ce nu dau pace unui suflet care le ignoră de prea multă vreme. Scriam într-o seară după ce a plouat mult. Scriam că să mă descarc, că să mai uit din probleme însă nu reuşeam. Îmi venea în minte greşeala pe care am făcut-o. Era ca un şir nesfârşit de imagini care se derulau cu o viteză ameţitoare. (Citeste mai departe …)
A survey borrowed from Kate.
If you were a tree, I’d be your leaf.
If I were a month, I would be August.
If I were a day of the week, I would be Wednesday.
If I were a time of day, I would be middle of the night.
If I were a sea animal, I would be a sea horse.
If I were a direction, I would be north-south-east-west
If I were a virtue, I would be joy.
If I were a historical figure I would be Newton.
If I were a planet, I would be Mars.
If I were a liquid, I would be water.
If I were a stone, I would be anthrax.
If I were a tree, I would be a linden tree.
If I were a bird, I would be an eagle.
If I were a flower/plant, I would be a daisy.
If I were a kind of weather, I’d be gentle snow.
If I were a mythical creature, I’d be a mermaid.
If I were a musical instrument, I would be a piano.
If I were an animal, I would be a lion.
If I were an emotion, I would be happiness.
If I were a vegetable, I would be cauliflower.
If I were a sound, I would be the gentle touch of a piano.
If I were an element, I would be fire.
If I were a song, I would be a ballad.
If I were a movie, I would be “A walk to remember”
If I were a TV-series, I would be “Sex in the city”.
If I were a writer, I would be F.S. Fitzgerald.
If I were a painter, I would be Salvador Dali.
If I were a book, I’d be “Travesti”
If I were a fictional character, I’d be Ariel.
If I were a food, I would be spaghetti.
If I were a place, I would be a coast of Madagascar.
If I were a city, I would be Antananarivo.
If I were a cocktail, I would be Sex on the beach.
If I were a taste, I would be sweet.
If I were a scent, I would be the smell of freedom.
If I were a color, I would be red.
If I were a fabric, I would be silk.
If I were a religion, I would be science.
If I were a word, I would be love.
If I were a body part, I would be the eyes.
If I were a facial expression, I would be a smile.
If I were a subject in school, I would be biology.
If I were a cartoon character, I’d be Sailor Moon.
If I were a shape, I would be a circle.
If I were a number, I would be 5.
If I were a piece of jewelry, I would be a necklace made out of a string and a shell.
If I were a piece of furniture, I would be an expendable couch.
If I were a car, I would be a race car.
If I were an item of clothing, I would be a hat.
Dama de pică
O damă de pică pe stradă se plimbă
Avea dresul rupt şi fusta şi-o strângea
De un preot în sutană neagră ea fugea
Şi rozariul pe piept îi atârna.
Se învârte în cerc, cade în fund
Şi rupe crucea plângând.
O joacă de copil, asta a dovedit
Că pe preot ea nu l-a iubit.
Acesta a spus că va rămâne cast
Nu va pătrunde în domeniul ei vast
Sigilat cu un lacăt de aramă
Protejat de o voinţă de alamă.
Îşi smulge fusta, o sfâşie râzând.
Cu dinţii în perete, capul în pământ
Aşa alunecă spre somnul de veci
Şi popa rămâne singur într-un beci.
Poezie scrisă un vers eu, un vers Cătălina. It’s a type of poetry brainstorming as we like to call it. Sper să vă placă. Vor mai fii din serie.
“It is a good viewpoint to see the world as a dream. When you have something like a nightmare, you will wake up and tell yourself that it was only a dream. It is said that the world we live in is not a bit different from this.” -Yamamoto Tsunetomo, Hagakure
Azi am avut o zi proasta. Inca am. Nu vreau sa mai aud critici sau remarci urate cel putin pana maine dimineata. Azi nu am un loc al meu, nu am mintea unde trebuie, nu am nimic. La revedere.
Parcă văd cum o lacrimă se aşterne pe hârtie
O petală de trandafir curge în ploaie
Vise pierdute pe o potecă aramie
Frunze moarte sunt pe jos.
Îmi speli tristeţea cu o pană invizibilă
Mă alini cu vorbe dulci de dor
Mă faci să cred că sunt iar invincibilă
Un soldat neînvins în al său amor.
Sentimente uitate şi clipe se duc
Noi forme apar ca din vid
O fantasmă a trecutului pierdută într-un nuc
Timpul a devenit lichid…
Şi mă zbat în cuprinsul unei mări nesfârşite
Alung orice gând de prisos,
Revin la ideile mele inedite
Ce se scriu doar cu un creion de abanos.
Ciudat, dar acum că eşti lângă mine
Nu mai ştiu de-i un vis sau real
Un mister nedezlegat, o amintire
De mult am ieşit din vârtejul banal.
Deşi nişte rime pe-o foaie de hârtie
Nici un rost nu cred că mai au
O idee desirata aş putea spune
A unei fiinţe cu un anumit har.
Nu trisez şi îţi spun cu vorbe tăcute
Pledoaria aproape-a luat sfârşit,
Dar ţine minte asta, iubite,
Niciodată nu vei fii dezamăgit.
Dragostea este atunci când cineva degeră lângă tine şi nu îi pasă prea mult de frig.
Dragostea este atunci când te loveşti, începi să plângi şi el/ea te ţine în braţe şi te ajută să te simţi mai bine.
Dragostea este atunci când nu poţi să descrii ce simţi, când totul pare perfect, când basmele par posibile, când noaptea nu are final, când o îmbrăţişare este tot ce îţi doreşti, când un “te iubesc” este atât de dulce.
Dragostea este atunci când mergi la filme pe care nu vrei neapărat să le vezi, dar te duci totuşi pentru a petrece mai mult timp cu acea persoană pe care o iubeşti.
Dragostea e atunci când două persoane se acceptă aşa cum sunt, cu nebunie temporară, cu role care nu merg prea bine, cu aparat zgâriat, cu multă zăpadă şi cu o sticlă de vin bun.
Dragostea pleacă de la nimic şi în timp ajunge totul.
Dragostea este un pat care scârţâie.